Die einzigen die von Glück reden könnten sind die ehemalige Erdloch Bewohner in der Walachei.
die magyaren wurden (noch)nicht zwangsumgesiedelt sie kamen freiwillig nach europa - niemand hatte sie gerufen, plötzlich waren sie da.
Um Beiträge zu verfassen, müssen Sie sich kostenlos registrieren bzw. einloggen.
Die einzigen die von Glück reden könnten sind die ehemalige Erdloch Bewohner in der Walachei.
und die bevölkerung in "buda-pest" war bis 1850 mehrheitlich deutsch
"Volumul îl prezintă pe Antonescu nu ca pe un monstru, ci ca pe un om, ca pe un român şi militar care şi-a iubit enorm ţara."
Ob er in einer Reihe mit den Genannten aufgezählt werden darf ist eine andere Frage, ...
"Volumul îl prezintă pe Antonescu nu ca pe un monstru, ci ca pe un om, ca pe un român şi militar care şi-a iubit enorm ţara."
Din Odessa este expediată spre Bucureşti o telegramă-fulger, cu numele de cod "Vrancea", în care sunt descrise atentatul şi consecinţele sale. Imediat vine şi răspunsul mareşalului Ioan Antonescu, care, după cum arată istoricul Ottmar Traşcă, emite un ordin în care se spunea clar - "să se ia măsuri drastice de represalii". Practic, pentru fiecare ofiţer român sau german ucişi în atentat să fie executaţi câte 200 de civili, iar pentru fiecare soldat român sau german ucişi să fie executaţi câte 100 de civili. Odessa va deveni în scurt timp un oraş al spânzuraţilor. Cifra invocată de istoricii Ottmar Traşcă şi Andrei Muraru este de 5.000 de oameni ucişi, atât în seara de 22 octombrie, cât şi a doua zi. Aproape că nu mai era copac din oraş de care să nu fie spânzurat un om.
Se folosesc ca spânzurători stâlpii pentru iluminatul public, ba se fac şi improvizaţii din bârne, legate între ele, de care atârnă corpurile inerte. Dar nu s-a redus totul aici, pentru că istoricul Ottmar Traşcă vorbeşte şi de un alt ordin venit de la Bucureşti, pe 24 octombrie 1941, prin care se cer represalii suplimentare. Aşa că sunt scoşi din ghetoul din Odessa evreii deja încarceraţi, plus alţi oameni arestaţi pe loc, în tot oraşul. Apăruseră mulţi delatori care veneau la români şi le spuneau pe cine să aresteze, pentru că aceia ar fi fost comunişti sau partizani. Oraşul fusese împânzit cu afişe care incriminau mai ales evreii, ca principali colaboratori ai sovieticilor. Cifrele din studiul lui Ottmar Traşcă indică cel puţin 22.000 de evrei care în ziua de 24 octombrie 1941 au fost scoşi din Odessa şi duşi, într-o imensă coloană, la trei kilometri depărtare, până în satul Dalnic.
Depozite transformate în cuptoare pentru ars oameni
Iadul pe pământ are loc la Dalnic, unde oamenii sunt înghesuiţi în nişte depozite. Se observă totuşi o neconcordanţă între ceea ce spunea zilele trecute bătrânul Mihail Zaslavski din Odessa şi istoricii români. Mihail susţine că a văzut la locul masacrului nouă depozite, pe când în documentele istorice se arată existenţa a numai patru depozite. Dar mai presus de orice rămân faptele. Iată ce ne spune istoricul Andrei Muraru - soldaţii români au introdus ţevile mitralierelor de mare calibru prin mai multe orificii din zidul depozitelor şi au deschis focul. Nu toţi oamenii din interior au murit. Apoi s-a aruncat asupra lor cu grenade. Încă mai trăiau unii. Aşa că la final s-au adus cisterne cu benzină şi depozitele au fost cuprinse de flăcări. Un depozit a fost aruncat în aer, exact în acelaşi moment în care ofiţerii şi soldaţii români şi germani, morţi în atentatul de la Comandamentul militar din Odessa, erau înmormântaţi în Odessa.
Scene cutremurătoare se petrec la Dalnic, după descrierile ulterioare ale martorilor oculari. Sunt date prezentate acum în studiul lui Ottmar Traşcă - oameni arzând în depozite care implorau să fie împuşcaţi, ca să scape de calvar. Soldaţi români care mai întâi se închinau şi apoi deschideau focul. La procesul intentat în 1945 responsabililor masacrului din Odessa a fost prezentată cifra de 25.000 de civili ucişi, ne spune istoricul Andrei Muraru. Imediat după acele crime, primarul Odessei, Gherman Pântea, pus în funcţie odată cu intrarea românilor în acest oraş, a trimis o telegramă la Bucureşti, mareşalului Antonescu, în care spune, între altele, că "noi niciodată nu ne vom putea spăla onoarea în faţa întregii lumi, după tot ce-am făcut aici".
Zu was für Greueltaten und Verbrechen manche Menschen aus "Vaterlandsliebe" fähig waren.
Um Beiträge zu verfassen, müssen Sie sich kostenlos registrieren bzw. einloggen.